țipătul meu are gust de liniște cu struguri negri
pe limba cui nu îi atârn de suflet, grea ca moartea.
mă pot arunca fără parașută în timpanele lor
și cad fără să mă opresc, nu există nici podea, nici
fracturi,
nici sânge. este căzătura perfectă, fără impact,
ca și cum nici nu aș fi căzut. ca și cum mă confund cu
josul
în ochii mici ai celor care nici măcar
nu își dau seama că există o masă curgătoare
sub tălpile lor care nu au dansat niciodată
pe ritmul adevăratei singurătăți.
No comments:
Post a Comment