şi ce ştii tu despre
noapte?
nu înţelegi că, de fapt,
este
fumul omniprezent al unui
singur tren
pe care l-ai pierdut şi
ieri, şi azi, şi
de asta
nu îţi mai vezi drumul
de atâta negru sufocant, chiar
dacă tu
îţi scoţi singură ochii
şi te uiţi în ei
şi îi pliveşti cu
exasperare de riduri
ca pe o junglă care nu mai
are nicio şansă
a deveni grădină ...
tu crezi că eşti imun la
noapte.
că înalt-distinsa
se limitează la o
adunătură
de mişcări rapide ale
globilor oculari
şi de foşnet ferm al
paginilor din calendar
şi de miros de cafea încă
nerâşnită
şi poate - doar pentru
poetele pudice
dependente de perdeaua
unui pseudonim -
mătase neagră
(despre soarta viermilor
nu se cuvine să vorbim).
deci, ce ştii despre
noapte, tu
care n-ai fost niciodată
prizonier în ticăitul
rotund al ceasului,
tu, etern om al dimineţii?
No comments:
Post a Comment