Sunt muzica falsă
înfășurată într-o mantie
de liniște,
dar și tobele care se
aprind -
ritmul ferfeniță de
flăcări și de haos
și de acea picătură de tu
care a umplut paharul
zilei
când ar fi trebuit să îmi
fiu eu.
Sunt și minciuna, și
spinul de trandafir,
și cuvintele congelate în
cerneală proprie
de frică să nu rămână
rușinea scrisă,
mai longevivă decât
parfumul
de primăvară interioară.
Sunt glonțul și
ghicitoarea.
Sunt și vrăjitoarea, și Gretel,
și drumul invizibil din
firimituri de pâine.
Mai presus de toate,
în textura largă a
tremurării,
astăzi sunt teama
urechilor
de a îi face loc lui ești.
No comments:
Post a Comment