creanga care cade

creanga care cade
strigă din rărunchii copacului care a născut-o -
oarbă, către cer. nu vede aripa ruptă a ciocârliei
care se sprijină pe ea.
nu îi aude cântecul. pentru creanga în timp ce se rupe,
istoria se scrie cu sevă.
cântecul nu face parte din istoria care se scrie astăzi -
tot pe foi de copac uitat.
creanga cade. ciocârlia îşi continuă existenţa
cu triluri sau cu sânge.
soarele expiră o rază lungă cât o zi de iulie
şi gata.