Friday, December 30, 2011

al-truism

mi-am dat toate cuvintele
unul câte unul

celor pe care i-am gǎsit
la colţuri de stradǎ,
aşezaţi pe scǎri de bisericǎ
sau stând turceşte
la uşa vreunui magazin.

mi-am netezit cuvintele
sǎ nu le facǎ bǎtǎturi în palmǎ

acestor oameni
mai bogaţi decât mine.

oameni care nu au
nevoie de mǎrunţişul
din colţurile gurii
cuiva
pentru a creşte.

şi acum?

sunt la fel de sǎracǎ,
aşa cum am început.

o hoaţǎ de bumeranguri
fǎrǎ ruşine.

o ucigaşǎ de vise--
îmi face o plǎcere aproape sadicǎ
sǎ mǎ-mbrac în negru
şi sǎ stau la capul
patului de moarte
în care zac cei sǎnǎtoşi;

sǎ zic fǎrǎ ocoliş:

visul ǎsta poate muri.
va înflori din el
realitatea.

*

îmi pare aşa rǎu.

eu v-am nǎpǎstuit pe toţi.
am pus fundǎ
la tot ce mi-am dorit vreodatǎ,
am intrat prin efracţie şi
vi le-am aşezat sub bradul de
crǎciun.

iertaţi-mǎ!

*

abia acum studiez cum
sǎ vǎ înţeleg pe fiecare

aşa cum un poet învaţǎ
sǎ scrie poezie
de fiecare datǎ când
îşi însuşeşte o limbǎ strǎinǎ.

*

ştiu.

dacǎ vǎ iubesc
nu-mi scuzǎ cu nimic
aroganţa
cu care v-am condamnat

pe voi la belşug

iar pe mine, m-am blestemat
sǎ fiu fericitǎ
numai când
norii calcǎ pǎmântul inimii mele
în picioare.

No comments:

Post a Comment