mimozǎ

am început verde la faţǎ
cǎ luaseşi înapoi alintul clasic
sǎ-l dǎruieşti altei fete
şi apoi am înfrunzit
cǎ eram specialǎ;

tu mi-ai arǎtat pentru prima datǎ
ceva, altceva decât mine,
care tremura de la cel mai mic
cutremur din degetul tǎu inelar.

câţiva ani mai târziu
am învǎţat sǎ practic pacea
chiar aşa, cu sǎrutul lui iuda
încǎ slab conturat pe obraji

dar ştiu cǎ s-a meritat
şi mai ştiu cǎ,
într-o poezie despre mine
lungǎ cât un cuvânt,

ai avut dreptate.