sărăcie

sufletul mi-a rămas lefter.

mă botez
în oceanul îngheţat
al tăcerii

de dragul de a nu fi
o greutate prea mare
pe umerii universului
tău interior.

dansez
ca un copil
căruia nu i s-a permis niciodată
să se dea în leagăn

şi cânt
ca un dresor dur
care, din lipsă de lei,
şi-a îmblânzit prea mult
corzile vocale.

nu te îmbrăţişez -
fac nemişcarea asta
cu pasiunea afectată
a unui connoisseur.

e de bun simţ
să nu exist
prea mult

ca o culoare ţipătoare
care se sfieşte
să zăbovească
în desenele tale

când poate tu
preferi un pastel.

mi-a rămas sufletul lefter.
mă cred zgomotul alb
care termină prin a te asurzi

şi m-am săturat să cerşesc
la colţ de stradă
măcar o coajă de iubire pe zi.

mi-au ajuns
tentativele
de renaştere.

mă lipesc de mine însămi
şi rod unghiile poveştii
pe care mi-am citit-o singură la culcare
de prea multe ori când eram mică, iar acum

sunt un spectacol de artificii
care îşi alungă cei mai dragi spectatori.