roasǎ

parcǎ mǎ vǎd peste zece ani
încrustatǎ în lemn,
o bucatǎ de chihlimbar necopt.

bǎtǎile inimii mele vor îngâna
cum vocea ta face scufundǎri
în gâtlejul altei femei
(cǎ te-am iubit cum îl iubeşte
marea pe turist,
cu altruismul ǎla îngâmfat
de fecioarǎ).

voi fi roasǎ
dinǎuntru în afarǎ,
prometeul tǎu

ca dintr-un basm
în care rǎul învinge binele.