arunci cu amintiri stricate în mine
de parcǎ am fi la circ.
de parcǎ ar fi jucǎrii şi de parcǎ eu aş fi clovn
şi ar trebui sǎ le prind cu îndemânare.
sǎ jonglez cu lacrimile perfect, încât sǎ nu cadǎ nici una
şi, de fapt, sǎ nici nu mai fie lacrimi.
apeşi trǎgaciul trecutului
ca şi cum ar fi un pistol cu apǎ
şi copilul din mine ar fi de aşteptat sǎ se bucure
de puţinǎ rǎcoare în vara canicularǎ a vieţii adulte.
oare nu mai ştii
cǎ eu am avut multe lecţii de învǎţat
înaintea celei despre zâmbet?
poţi oare sǎ uiţi
cǎ nu-mi stǎtea în fire sǎ fiu de plastic?
eu eram o pǎpuşǎ de vatǎ
şi în jurul meu, parcǎ numai furtunǎ -
furtunǎ oarbǎ
care mǎ vedea defectǎ din nǎscare şi nedemnǎ
de un ochi de pace.
aşa cǎ te rog, nu-mi cere acum
sǎ lansez bǎrcuţe din hârtie pe râul nostalgiei.
No comments:
Post a Comment