tu inauntrul meu (nota traducatorului)

ti-as digera sufletul pe nemestecate,
asa de mult simt ca te cunosc
de cand am fost prinsa intre peretii ochilor tai
de inundatii si alunecari de teren
si eu ma rugam sa ma ia apele
la vale, sa ma ratacesc undeva in pieptul tau
ma rugam, doamne, fa asa fel
sa poarte mereu camasi elegante in care eu nu incap dar sa il pot iubi,
sa mor daca asta-mi e soarta dar inca sa respir.

continui sa inot in tine, in vocea ta
ca in lichidul amniotic.
inot in vasele tale de sange
si in povestile tale frumos impletite, asa cum nici bunica nu stia
sa teasa cuvinte pe vremuri de razboi,
inot contra curentului in tine
si exclam ca o maniaca -
macar de m-as face una cu pamantul de pe fundul marii
si macar de mi-as da voie sa ma inec!

deschid ochii
si macar te am
pe tine, asa, un turn eiffel
inchiriat arhitectului
cu rau de inaltime
si te am asa cum nu te pot desena,
a opta minune a lumii
si un pic dintr-a noua

desi stiu ca asta uneori nu esti tu.
asta esti uneori doar tu din mine,
ingerul meu pazitor intr-o lume dureros de concreta.

mi se tocesc creioanele
cand incerc sa te schitez
si mi se bifurca limba
cand vreau sa iti multumesc

si nici nu mai stiu
daca inca inot contra curentului
sau asa ies cadavrele la suprafata,
asa, iubindu-te, efervescente ca o pastila
inainte de culcare, sa nu mai doara perna
in care s-a sapat conturul unui singur cap.

ma autoadmonestez
ca nici macar nu mai am curajul
sa traduc mot-a-mot
felul in care iti diger sufletul.

(n.t.) aceasta nu se va citi ca o poezie de dragoste.
orice asemanare cu persoane, comportamente si sentimente reale se va trata drept pur
intamplatoare.