viata nesubtitrata

iti scapa un cuvant
pe podeaua limbii
si tu nu stii
cat de acasa ma simt,
cat de senina
sa imi aud ploaia
picurand pe acoperisul vocii tale.

eu am fost invatata de mica
sa las nesubtitrate anumite episoade din viata,
nu cumva sa crezi ca am tupeul
de a vrea sa pic eu prea la fix in mijlocul frunzelor tale insetate
- dar vreau
si uneori chiar pic fix in mijloc
si iti imblanzesc papilele gustative cu un zambet
in nuante pe care tu le poti primi.

o mana de litere
ca un buchet de lacramioare
pe care m-am fortat sa nu le plang
si ma simt inteleasa in limba mea
nearticulata.
mi-am miscat mainile in ritmul tacerii
cand un parinte ticnit mi-a interzis sa te rog
sa-mi fii cald de ziua mea, asa ca flacara unei lumanari mici
pe un tort de inghetata -

iar tu, instinctiv, te-ai culcat in pamant cu mine.
aveam amandoi noroi in urechi
si totusi, mi-ai dublat perfect inima
cu stangacia ta
cand ai scapat pe podeaua limbii
tocmai cuvantul pe care nu aveam voie sa il rostesc
si buchetul de lacramioare preacurate
pe care o fata cuminte nu trebuia sa le planga.