a ofta

eu oftez, tu oftezi …
ne batem joc
de globul asta din plastic cu zapada din hartie creponata inauntru
care a fost intreaga lume
de cand ma stiu si de cand te stii.

ma blochez intr-un detaliu al umerilor tai
si tu imi spui ca iti aduc aminte de arta fractala
in timp ce eu imi vopsesc ostentativ o constelatie pe buze,
te arat cu degetul cand spun “m-am indragostit”
si tu imi raspunzii ca e lin vantul in tara ta
si nici bancurile proaste nu le gusti
nici macar cat sa te arda un pic in coltul ochiului
sau sa-ti dai seama.

dar cand imi amintesc de diminetile copilariei mele
in care ma trezeam deja intinsa ca o bucata de elastic gata sa se rupa
si soarele scotea limba la mine,
in respiratia ta aud ecoul plansului meu
si nu mai am cuvinte
sa iti multumesc
ca m-ai invatat dialectul asta nou, neortodox
in care verbele se conjuga la plural.

oftam.

oftam impreuna si nu mai doare
eczema de ploaie pe pielea mea de copil.