protoconversaţie

când îţi poţi simţi din nou furia

eşti pe jumătate vindecat

şi o treime din strălucirea

ta, cel care eşti,

se aruncă din nou cu braţele deschise

în întâmpinarea propriei poveşti.

binele nu învinge răul

şi nu te pândesc monştri din toate colţurile

în care ai rămas încă aspru şi întuneric.

când în sfârşit îţi poţi ţine furia în braţe,

îi mângâi tentaculele

şi, de sub pielea ei de venin

care nu a avut niciodată alt sens

decât să te protejeze,

începi să simţi licuricii

cum ţi se târăsc uşor

înapoi în voce.

numele tău are gust de bucurie cu cardamom.