ieşirea

comunitatea este o rană deschisă.

m-am trezit într-o zi cu durerea

plină de pereţi pe piele şi fără nicio fereastră în ochi

precum o amantă cu care am fost prea beată să-mi amintesc

că am culcat-o la mine în piept

pentru că într-o altă zi,. demult, când nici nu m-am trezit,

oamenii care îmi atârnau de coaste mă agresau

într-un dialect infinit mai vulgar.

acum că i-am văzut ridurile lungi de răbdare

îmi curăţ puroiul din trecut. ies din rană

şi simt că sunt mai mult.

înghit aer curat pe nemestecate

în jungla întrebărilor, dacă

se va întâmpla ca data trecută?

trag în nări iubire din propria inimă

ca şi cum nu aş avea plămâni, ca şi cum nu ar conta

cultura asta ca o cetate construită din cranii ca al meu

pe care o părăsesc cu paşi puţin mai repezi

decât aş fi crezut în luna de miere a corpului meu.