sindromul aniversar

două frunze de octombrie

daltoniste

se privesc una pe alta

prin anul vâscos care n-a 

trecut

și nu văd deosebirile dintre ele

și își aglomerează textura una într-alta

și își jefuiesc una alteia culoarea negării

până când nu rămâne decât praful 

din ambele.

*

știu ce se va întâmpla

pentru că 
trăiesc asta de 365 de zile

și experiența, ca lupul: 

își schimbă peisajul, niciodată natura

pentru că, pentru că

atunci simțeam pe sub piele 

umflăturile rănilor 

pe care încă nu aterizaseră cuvintele-cutremur 

să le facă răni

pentru că, pentru că

deja trăisem destrămarea asta

249,984 de ore

și dacă dezbrac straturile de poveste

văd că prima oară a fost doar un timid, nerostit

de ce.

știu ce se va întâmpla:

mii de noiembrii 

- și unele în plină vară -

se vor privi una pe alta în oglindă

privindu-se în oglindă

și tot așa 

până la infinit

și o pată de sânge uscat 

mai mult.