un alt fel de dor

astăzi

te văd în fiecare om

care îmi adresează un cuvânt cu margini netezite.

mă privești ca atunci, cu ochi de foc mocnit, 

încăpățânat, gata să mă învăluie dacă încearcă gerul

să-mi muște o firimitură din inimă.

doar că astăzi

nu ești tu. este un străin care se apleacă

să-mi recupereze vreo semilună

ce mi-a căzut din zâmbet și s-a ciobit puțin de gresie.

nu ești tu. este o cunoștință 

care nu mi-ar recunoaște sufletul nici dacă i-ar sta sub nas

dar care merge cu mine la braț, să nu alunec 

pe patinoarul fiorilor.

nu ești tu, dar te recunosc după iubire

în fiecare mână care se întinde

spre mine ca spre o floare de cireș

flirtând cu vântul ...