imaginează-ți
cum e
să vină cineva alb pe
tălpi
de la plutire
fără să fi călcat pe uscat
vreodată,
să se fi murdărit de
nisipul îndoielii
ori de brațele elastice,
cadaverice
care totuși se întind după
tine
ca după ultima lumânare
vie într-un uragan de indiferențe.
imaginează-ți cum ți-ar fi
ruptă. folosită - poate
greșit. cu riduri de lumină sub ochi
de nu mai ai destul loc să
plângi.
și vine cineva împovărat
doar de iluzii, mare cât
pământul când își umflă
pieptul de aer
urmând să-i spună lui
atlas cât de zbor
își simte el spatele de
planetă albastră.
*
da, domne. tu și cu ai tăi
sunteți
mătase ecologică,
neprihănită
de vreo omucidere, de vreo
gravitație
care v-ar putea deturna
din drumul spre rai -
raiul persoanelor
cu tălpi albe
și suflet de spini.
No comments:
Post a Comment