și vine o zi
când te trezești fără
durerea
pe care ai crescut-o de
când părea pui orb de pisică,
pe care ai ținut-o în
brațe când
îți șoptea că-ți cântă
serenade ghena
și-ți mai turna un pahar
de vin.
te trezești
că plouă și nu-ți mai recunoști
ecoul în mirosul de renunțare al picăturilor
deși nu faci niciun efort
să-ți astupi urechile sau să-ți salvezi amarul de la înec.
singură-cuc
- știi pe de rost
povestea, știi că ți-a fost milă să îi dai un picior
când a deschis ochii și
s-a îndrăgostit de portocaliu
și-ai înțeles că era
tigru, că îi era poftă de inima ta făcută fâșii,
intuiai încă de atunci că
... poate
era doar o chestiune de
timp și de oase până când să se repete istoria,
să mori și să îți
conștientizezi fiecare clipă de vid, să fii nevoită
a-i picta tu doliul în
negru, după propriul suflet mușcat -
dar nu îți mai amintești
nici în ruptul capului
nici în moalele inimii
de ce
ți-a putut deschide puiul
de tigru iubirea
ca pe o ușă cu senzori de
cruzime
și de ce
ai considerat mârâitul lui
indispensabil
pentru a mai curge sângele
în tine
mai mult decât ai crezut
în igiena propriilor vene.
așa se întâmplă, vine o zi
în care stai în poziție de
drepți, fără motiv,
doar pentru că îți cântă
viața în mușchi
o baladă fără alte
personaje ori artificii
și pentru o singură clipă
te întrebi cine mai ești
tu acum
când e liniște, nu se aude
nici ploaia măruntă în jurul tău
iar inima îți dansează lin
spunând că muzica ta
preferată
- cu tunete și poezie dusă
la extrem -
a fost o escrocherie.
No comments:
Post a Comment