Sunday, December 31, 2017

finalul face ficţiunea

sunt poveşti cu asemenea final
încât nu merită să le scrii.

hârtia - sevă vărsată în van,
puţin mai uscată sub fiecare cuvânt al tău -
nu merită umilinţa de a fi trădată de tine
aşa cum pe tine te-au muşcat de inimă

spectacolul apusurilor oranj,
îmbrăţişările strânse ca nişte timbre
menite să se învechească
şi să valoreze prea mult
sau omagiul pe care ai reuşit să îl aduci
pentru a onora un trecut decăzut
prin nobleţea liniştii tale ori prin blândeţea vocii.

urât de frumuseţe, ăsta e finalul,
iar călătoria - cu tot ce ai învăţat,
cu tot ce te-ai bucurat, cu tot ce ai renunţat,
cu toată iubirea şi cu toată fiinţa -
aici a adus.

aici - un nicăieri în care se aruncă vise
care ar fi trebuit avortate,
doar că, în inconştienţa ochilor tăi repezi, extremişti,
le-ai confundat cu însăşi doamna realitate.


No comments:

Post a Comment