descunoaştere

poveştile altora se desenează în cretă

pe măruntaielor celei ce se scurge din sine -

altfel s-ar dezintegra până şi praful stelar

din care s-a născut ca într-o zi să poată muri.

nu, i s-ar deşira moartea la fel cum i s-a descusut viaţa

şi ar rămâne gol în ea dumnezeu, cu rânjet de călău

şi pseudonim de laş.

poveştile altora îi umplu gâtlejul de culori

ca ea să poată pasa mingea de foc unor eroi.

respiră.

încă o dată. doar o dată. de fiecare dată doar încă o dată.

măcar ceva să se contureze pe istoria

care i s-a decolorat de la ninsoarea acidă,

dacă tot nu îşi mai poate umple gura

de zâmbet zemos, de tăcere şi de împreună.