s-a rupt sunetul surd al clopotelor
(mi-a auzit
vocea
și s-a dus
sub tălpile
hadeșilor anonimi
din inima mea
pe care el o
iubea).
a urlat biserica sub greutatea sufletului său.
a capitulat.
s-a topit.
transformat în ploaie
și evaporat, deși i-am spus
cât eram de sete
și de câți ani așteptarea ...
clopotul amuțit s-a retras
într-un colț din călcâiul meu
de teamă să nu frângă în mine
mai mult decât setea.
de acolo îmi veghează pașii de nisip.
ridicat la rang de ecou,
el nu mai este clepsidră.
nu mai este soare dogoritor.
nu îmi mai inundă camera îngustă a ochilor
cu suspine suspendate în vid.
*
acum este.
doar el.
o urmă de divin în mine.
un delir care dă în dans.
ritm de tobe izvorât
din eul meu liric.
No comments:
Post a Comment