Ceață. Îmi place ceața. Când peisajul nu ni se oferă de-a gata. Trebuie să muncim pentru clădirile urâte, cerul senin și orizontul pe care îl ignoram zi de zi.
Durerea umezește. Uitarea alungă ploaia. Rămâne ceața. În mine și în afara mea. O mărturie despre golul care insistă. Care suportă să fie măcelărit prin umplerea cu confuzie.
Ceața. Idealizez ceața. Nu se crede prea sus. Îmi ține loc de organe interne. Îmi apără inima.
Foto: Adrian Cosma
No comments:
Post a Comment