vreau să construiesc un dig
să nu mai curgă zilele între noi
ca un fluviu care te fură
prea rapid; nopțile îmi înnoadă
brațele, soarele îmi împachetează
picioarele într-un sicriu etanș
de emoție returnată fără succes
expeditorului-
așa nu se poate înota.
așa iau naștere inundațiile
din pântecul apei vii care erai
când ne-am cunoscut dincolo de cuvinte-
tot dincolo de cuvinte
mă transform într-o insulă de pungi din plastic.
poluez viitorul fără tine. pești multicolori
mor în mine
pentru că au degustat deliciul toxic
și mai vor.
digul ăsta ar ține doar
de valuri de timp ca de mâna unei domnișoare temătoare.
nu trebuie să abroge legea entropiei.
nu trebuie să mai salveze vieți, nu de fiecare dată.
trebuie doar să vegheze în continuare
ultimul foc mic din inima mea.
No comments:
Post a Comment