clipele sunt elastice.
exiști atunci și acolo
până când se va contracta lumea
destul cât să ajungi
măcar la un ciorchine de speranță acră
în imperiul lui aici și acum.
constelațiile, vai! constelațiile
ți se șterg din suflet
- sau cel puțin așa pare -
pentru că pe ferestrele tale
a plouat prea mult.
a plouat acid din izvorul de iubire
și nu mai știi de unde să iei apă vie
în lumea ta moartă.
pe tărâmul așteptării
crezi în superstiții:
ziua de mâine. nume de străini.
cărți confundate cu gramatica realității.
trebuie să crezi
pentru că altfel nici un nebun nu ar sări
peste hăul care este
tabla asta de șah pe dragoste și pe scârbă
între disperare și strigăt de ajutor.
No comments:
Post a Comment