execuția

pe holul steril

către sala unde poposesc atâția nefericiți

în drumul spre locul unde poveștile lor devin stele

și visurile, luni noi din care nu se vede nimic,

pășesc și eu - cu demnitate, pentru că meriți

tu, cel care mi-ai arătat

explozia de înfloriri care poate fi viața,

să plătesc scump păcatul capital

de a mă fi născut greșit,

roz bombon cu pete de negru în lumea asta de griuri.

prețul universal: un singur pas și apoi nici un altul.

vino, iubite, și rupe din mine

această ultimă înțelepciune-

singura petală da pe care ți-o pot oferi

sufocată între umbrele noastre și rușinea mea.