caleidoscopica

inima mea se sparge ca un caleidoscop.
cioburi multicolore de emoţie
se împrăştie pe lentila prăfuită a ochilor mei -
citite de călugări ai soarelui,
pronunţate greşit, sărutate pe partea spartă
cu vârful unui stilou care curge ...

mă frâng cum se frânge lumina
într-un curcubeu prea răguşit
ca să ţipe când se destramă în şapte
fâşii de sânge pe braţele cerului
şi fotografii îi imortalizează chinul
de pe marginea drumului.

un chin frumos, ca oftatul de uşurare
al pulsului plimbându-se prin labirintul
venelor şi capilarelor.
o linişte cu parfum de toamnă
când faptul că există o mie una de nuanţe ale morţii

în limba mea nu înseamnă decât un singur lucru:

aici se trăieşte
răspicat

ca un împărat
entuziasmat,

evadat
din caleidoscopul spart,

ai cărui plămâni zâmbesc
aerului proaspăt de
după ploaie.