fosile cu luciul şters de ocean.
ani cu soarele şters de zile cu ceaţă.
eu ştearsă de atâţia tu prea importanţi.
*
cândva trăiau-
pagini respirând vântul,
braţe întinse către cer
ca o rugăciune
fără cuvintele
astea care sufocă foaia de hârtie.
fără gramatica inventată de om
să nu mai existe loc pentru zgomot,
o muzică artificială.
un jurnal mai mult scris decât trăit împreună.
*
tu în banca ta, eu în banca mea
şi doar braţele noastre ca nişte crengi
împreunate pentru rugăciune
îşi mai amintesc,
între atâtea rânduri
şi atâtea legi,
ce este iubirea.
No comments:
Post a Comment