unui impostor

te cunosc, noiembrie intruziv printre crengile copacilor.
cuvintele tale sunt albe şi fără viaţă -
un concert al existenţei, rescris în gamă minoră.

ţi-am simţit frigul:
ploile tale au apăsat clapele corpului meu
şi am urat respiraţiiei tale reci bun venit în oasele mele.

stăteam zgribulită
sub streaşină, la colţ
pe strada caietului tău cu portativ
supraîncărcat de note spânzurate
până nu s-a mai auzit decât
vocea ta
de noiembrie intruziv printre crengile copacilor
dezbrăcaţi de ei înşişi

dar astăzi te cunosc. astăzi ştiu mai bine,
simt până la ultima firimitură din sufletul meu
că adevăraţii beethoveni
dau voie muzicii să se nască pe sine
prin degetele lor de muritori

chiar şi când sunt surzi.

mai ales când nu mă auzi,
melodia falsă te dă de gol.

astăzi, în sfârşit, îmi continui dansul
oricum.
sunt una cu ritmul şi am sens
chiar dacă tu nu înţelegi
cântecul meu interior