Thursday, January 17, 2013

împărtăşire

(în care nu se vorbeşte despre miza jocului)



ne jucăm pe tabla de şah a cerului.
prietene. ne întâlnim în miezul dulce-acrişor
al raiului. e noapte călduţă de mai în mine
şi mi-aş întinde braţele să te strâng la piept
ca şi cum ar fi crengile unui stejar bătrân,
îndrăgostit încă de lună.
fugim şi ne prindem
de mână, alergăm împreună printr-un labirint lung de nori
până în zori, ne acoperim una pe cealaltă de rouă
aproape fără să ne dăm seama. aproape ajungem
să construim un univers nou fără să ne dăm seama.
mă simt infinită alături de tine. un paradox frumos
cu stele şi ceai de vanilie.
numai că, draga mea umbră, noi jucăm
şah
pe o pojghiţă subţire de seninătate
şi, oricât de politicos am juca, până la urmă
cuiva
i se va da şah mat
şi lumea de dincolo
de curcubeiele desenate din moft la un curs de art-terapie
ni se va descoperi din nou cu pătratele sale perfecte, neutre,
albe sau negre şi în niciun alt fel.

No comments:

Post a Comment