zilele
ţestoase
se târăsc
purtând mereu
greutatea
carapacei
de negare
frecându-şi
continuu
burta de
noroiul
cotidianului
ascunzându-şi
compulsiv
carnea din
culoarea căreia
s-au pierdut
una câte una
toate razele
soarelui
zilele
ţestoase
se deplasează
încet
cu
înţelepciunea zecilor de ani
care se ridică
unii peste alţii
ca un zid
şi văd până
departe
şi ştiu unde
vor ajunge
No comments:
Post a Comment