Expoziţie

„Vă rugăm insistent, nu atingeţi exponatele!”

Razele soarelui se odihnesc pe coloanele de marmură ale unui fost castel. Câte o pictură din trei în trei metri onorează pereţii de un alb sobru cu ale lor culori asortate cu migală până când din petele de ulei s-au născut chipuri.

se umezesc

ochii văduvei privind

portretul soţului

Pe jos, altfel de artă: săgeţi trasate precis în cretă indică distanţa corectă a omului faţă de om. Artişti şi admiratori egali în faţa morţii şi în spatele măştilor se feresc unii de alţii pe holurile largi şi înalte, dar se privesc direct în suflet pe pânzele expuse.

bătrâna se ţine

de balustrada rece

ca trupul lui

Când dai ultimii bani de pâine pe un bilet de pensionar la expoziţia de portrete în ulei ale unui prieten care ţi-a uitat numele, acoperi fiecare milimetru disponibil vizitatorilor aşa cum îţi acoperă sudoarea faţa. Mergi cu baston, mergi cu dureri, mergi pentru că ai tot timpul din lume.

pensula cu păr de porc

în mâna pictorului -

viaţă veşnică.

Văduva nu a stat mai mult de douăzeci de secunde pe ceas în faţa portretului soţului iubit. Astăzi ea nu se mai reflectă în ochii lui atât de realist realizaţi de un alt om.

la întoarcere

un iaurt gol

şi casa la fel

Dar dacă te ating exponatele pe tine?