să ştii că mi-am pictat faţa în invizibil
şi te-am împins de pe acoperişul relaţiei noastre,
ca să nu apuc ziua
când fătul de curiozitate lipicioasă creşte şi deschide
ochii.
am fugit din drumul încrengătură a urmelor noastre
înainte să naşti pui vii de întrebare.
înainte să îmi zăreşti gaura din inimă.
înainte să înţelegi că am fost folosită greşit de
experţii în suflete,
uzată
de iarna trecuturilor dumnealor
şi de avalanşa pe care chiar eu încercam să mi-o presez,
pudică, sub piele.
să nu ştii că m-au aruncat toţi,
căci arătam ca o bilă
din cauciuc îmbătrânit, 50 de bani bucata.
să nu se zvonească şi prin ochii tăi însetaţi de
competiţie că eu
nu sar
nici când zvâcnirea de viaţă pe care o numim ştiinţific univers
depinde de asta.
No comments:
Post a Comment