stele de moarte
uită că nu s-au născut din cer
și, căzând, își închipuie
că îndeplinesc visul cuiva.
plutesc una peste alta
ca un râu vertical
în care peștii mănâncă
suflet de om crud
și devin solzii de pește
care le cresc pe vulnerabilitate
ca o boală ce le salvează viața
învățându-i că, orice s-ar întâmpla,
ei nu sunt nici pe departe
frunze care se descompun în culori
pe drum spre moarte.
No comments:
Post a Comment