străinul dintre buzele tale

ai pus între tine și mine un nebun

din abanos de trecut

și eu nu te pot vedea din turnul

în care m-au închis demult

și încă nu am cheia.

îți dansează buzele

pe ritmuri sado-masochiste

ținând suspendat în aburul lor moale

un străin mie - ființă de tenebre

și mătăsuri țesute din moarte atât de fină

încât oamenilor de rând le pare eleganță.

ai tras între mine și tine diagonală

lungă cât durerea ta

și ești prea pătrate de alb și negru

în conturul meu.

țipi negru peste culorile așternute cu grijă

ca patul făcut seara pentru un copil drag.

țipi din rărunchii lui dumnezeu.

încerci să îmi trântești ușa cerului în suflet

când dansez în ploaie lent, fără destinație,

liberă ca o lebădă care își știe cântecul pe de rost,

dar mai are de exersat liniștile ...

căci liniștea mea, deși naște pui vii de iubire,

încă nu se poate îndoi pe orice

segment de extremă dreaptă.

se respinge din obișnuință corpul străin

care dintre buzele tale aspre, mi se insinuează în carne.