neglijență

m-ai condus înapoi

unde singura sursă de apă potabilă

este furtuna  

și nici tu nu m-ai învățat 

să dansez în ploaie.

mi-ai întins doar mâna, irezistibil de goală,

ca pe o invitație îngânfată să compun un ocean

din piesele de puzzle de uscat 

din ochii mei infertili.

m-ai condus dincolo de granițele

ținuturilor în care am copilărit,

dincolo de grindine peste inima descoperită,

pe marginea tornadei

pe care chiar tu ai plâns-o în mine.

m-ai condus înapoi

unde singura sursă de apă potabilă

este furtuna

 

și mi-ai spus - cu vocea atât de dulce

încât s-a rupt ceva în mine -

că în ritmul meu nu se cuvine,

că eu sunt frunză, iar toamna 

îmi stă tare bine în galben.