jurnalul unei căpşuni verzi

dragă căpşună roşie,



vreau să îţi spun o poveste
pe care ai uitat-o.
sau poate că tu n-ai ştiut-o niciodată ...


o pagină de jurnal despre primăvară
şi ghiocei care râd până ucid zăpada,
râd pâna uită să plângă, să respire, să fie ghiocei;
se ofilesc de prea multă iubire
pentru caninii luminoşi ai soarelui.


eu nu m-am copt. bucătarul nu mă iubeşte.
nici lumânările modelate atent
în forme de cifre pentru aniversarea cuiva drag.


oare ştii ce înseamnă pentru mine
să cresc în aceeaşi tufă cu tine?


mi se face pielea de găină
sub ochi, unde te-am văzut şi prea te-am văzut şi te-am prevăzut
în timp ce tu mă ştergeai cu guma din cartea bucuriei
fără să-ţi dai seama, făra să vrei, fără să-mi recunoşti
verdele.


mă gâdilă vântul, îmi biciuie pe frunte
un sărut de om mare
şi trece adult mai departe.




cu prea multă sinceritate,
căpşuna verde



p.s. spune-mi, chiar este atât de bine să fii coaptă?
cum decurge o zi din viaţa ta? încă te mai împaci cu soarele?
chiar speri, de fiecare dată când întinde grădinarul mâna spre tine,
că de data asta te va culege?








2013, 8 ianuarie - 18 octombrie