te aştept cu braţe de ceară
şi trup de hârtie,
o lumânare fără flacără,
mi-e frică de mine.
mă topesc ca o ploaie
din ritmul respiraţiei tale.
sunt luna mai a inimii tale.
mirosul ierbii proaspăt cosite
pe faţa mea schiţată fără detalii
în caietul mic al doliului.
sunt un cuvânt mimat de viaţă
când nu mă strângi la piept
ca pe o floare presată
a cărei mireasmă îţi fusese
prea dragă
şi eşti un vis nemaivisat
care mă învaţă cum să ţin ochii închişi
un întreg secol nedesluşit
crezând într-o specie de aşteptare, ca şi cum
dacă aş dormi doar puţin în continuare,
m-ar vizita iarăşi zâmbetul tău
de flacără nemuritoare.
2 iunie 2015
No comments:
Post a Comment