are în piept doar o insulă
şi un vapor
valurile mării i-au spălat iubirea
ca pe un castel de nisip
şi firimiturile de hârtie
care îi curg pe obraji
sunt sicriele literelor
pe care nimeni
nu le mai pomeneşte
şi orizontul
şi stânca
şi pescăruşii
rupţi toţi din stomacul său
şi din şoldurile sale
şi din umerii săi neatinşi
se dăruiesc vântului
cerului pustiu
omul decupat
şi-a golit ochii
îi curg metafore
în loc de lacrimi
cărări bătătorite
pe fund de ocean
îi reflectă
secretul
umbra secretului
soarele palid din umbra secretului
valiza plină
inima extirpată
viaţa care curge
din ocean în izvor
pierdere
de timp
câştig
de amintiri
monede ieşite din uz
căzute în baltă
şi omul decupat
acum sute de ani
încă aşteaptă
să se usuce
oceanul
să găsească
banul
cu omul decupat
să nu porţi niciodată
un dialog
te va lua de sus
te va arunca
peste coloana vertebrală
deşirată din schelet
ca dintr-un ghem
de oboseală
şi te va purta în vocea lui
şi în mâinile lui
şi în picioarele lui
şi în moartea lui
îţi va uita numele
şi te va şterge şi pe tine
odată cu el
ca pe un castel de nisip
clătit
în spuma valurilor turbate
No comments:
Post a Comment