moarte cu cremă de cappuccino

se contractă
Timpul
a jucat la cărţi şi a pierdut
s-a pierdut pe sine
ca o zebră beată între roşu şi verde

moare Timpul
şi îngheaţă ritmul în sângele dansatoarelor anorexice
îngheaţă luna în pas alergător pe cer
urlând la lup
mi-e foame
de secetă
de secunde la plimbare pe cadranul unui ceas vechi
şi mi-e dor
să mai însemne ceva cuvântul vechi

acum nici culorile
nu se mai şterg

au fost aşa
palide ca o lumânare neaprinsă
dintotdeauna