excursie în stomacul domnului vezuvius

mă arunc
în miezul limbii
ca un gust fără nume
sau cu nume tocit
de toţi vorbitorii
fără sens, netăcătorii.

lumânări în loc de corp
şi flăcări în loc de suflet,
magma lui vezuvius
a lăsat omenirii o moştenire
de preamult
în monede ieşite din uz

şi cum însuşi aurul face riduri,
n-are rost să sap în mine
după virusul istoriei,
după febra sensului,
după numele gustului care sunt
când papilele gustative au fost abolite

ca nişte cărţi periculoase
în imperiul oaselor.