Monday, May 20, 2013
(de)formare
în ţara lui ca-şi-cum,
nimic nu este.
*
pulberea de pe drum
îţi trage ochiul în ţeapă
pentru păcatul capital
de a fi văzut
muntele
care alăptează eternitatea
cu apă proaspătă de izvor
şi sânul copac
care înfloreşte
când stai cu umbra lui
chiar dacă nu întotdeauna înţelegi de ce
mugurii, îndrăgostindu-se de zare,
se deschid.
*
asta era
când mă plimbam la pas
într-o pădure de lumini şi călduri;
dar acum
nu trebuie să îndrăznesc mai mult
decât să ghicesc conturul lui dumnezeu
şi să unesc puncte pe care numai eu le
văd
în jurnalul ăsta de doliu
în care nu
lăsaţi fructul să-şi jelească părinţii.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment