modestie

nu recunosc că
te iubesc
pentru că, deşi poate nu mi-ai spune-o,
teiubescul meu pentru tine
ar fi zgomot alb într-o scoică, pe jumătate închis şi
confundat
cu marea, pentru că deşi am fost pe litoral de zeci de ori, eu niciodată
nu am avut urechi pentru
muzica mării.

nu recunosc
nu pentru că nu aş fi comis păcatul originar, cel de la care au pornit toate
binecuvântările;
ci pentru că
teiubescul meu pentru tine
e prea tare ca să mai ai urechi pentru altă parte din mine
şi,
în orice caz,
nici eu
nu am
decât un creion cu vârf tocit, gelos pe cerneală, prea
vulgar ca să atingă o poezie
atât de
sfântă.

nu are rost
să recunosc
pentru că al tău este un întreg
ocean.