cârcel la piciorul prieteniei

cerul e aşa plin de ulei,
aproape
că nu-l mai poate spăla nici ploaia.

*

azi dimineaţă
la ora patru cincizeci şi trei şi unsprezece secunde,
a izbucnit
cutremurul de zece grade pe scala richter
în mijlocul raiului.

*

pământul cel mai moale din mine
se modelează, se modelează, se modelează prea mult
şi devine foc
şi nu mai naşte nimic cu sens din
pântecul dumnezeului meu interior.

iată că omu’ a învăţat să facă foc
şi ce-a ales să facă?
s-a făcut foc
pe sine
de parcă s-ar fi cunoscut.

*

da’ nu-i bai, căci, vezi tu, eu eram singură
în marsupiul încăpător al iubirii
şi am fost singura
martoră şi eroină şi victimă a cutremurului;

vezi tu, numai eu ştiam
că acolo este raiul.

*

mi se face greaţă
de atâta cer slinos
şi niciun om de zăpadă
nu mă salută din curte.