Mingea de Foc a fost alăptată cu ploaie torenţială
din biberonul metalic al soarelui la prânz
până a îngheţat. Timpul i s-a întărit pe omuşor
în formă de ţurţuri de durere, în loc să mai curgă
în lumea asta moartă care nu ştie să se adape.
Frigul arde
pielea aspră de la respingeri şoptite pe sub respiraţie.
Acum ninge
şi ritmul fulgilor mari se dezice de sine
la intervale inexacte
şi ochii! În ochii în care toată viaţa au dansat
flăcările incomode şi energice şi rătăcite
născute din Mingea de Foc,
astăzi nu se mai vede că vreodată ar fi trăit
în cochilia asta, cineva cu sânge cald
şi miezul plin cu seminţe de iubire.
No comments:
Post a Comment