impresii

aştept cu drag şi inerţie

să se succeadă un număr potrivit

de ierni şi albuşuri

de ou din care nu a ieşit nimic viu

ca să te pot striga din nou, aştept

astăzi, când

adevărul este doar o pojghiţă

de trecut coagulat

la suprafaţa ochilor înceţoşaţi,

violaţi de razele soarelui

la ore nepotrivite

pentru cei care nu mai sunt

fiinţe diurne.

acum ştiu cum este

să ai rău de mişcare

pentru că ţi se ridică şi coboară

pieptul şi nu îi poţi opri

valurile verzi ... acum ştiu cum este

să ai fobie la aer

şi în ce fel arde dorul

de o mască de oxigen pe măsura

feţei pe care nu o mai recunoşti în oglindă

de atâta albastru şi atâta ţipăt mocnit.