părţi de lumină
se joacă de-a v-aţi ascunselea
cu perdeaua de întuneric
pe care ai ţesut-o ca noaptea
când, cu ochii larg închişi, refuzam
să dorm.
lumina ta este, cum ai spus:
ca o floare.
a înmugurit printre bălării
şi a explodat în petale de miracol.
m-ai molipsit de lumină
incurabilă.
astăzi văd
că lumina ta, ca orice floare,
s-a ofilit.
o mai păstrez, vestigiu
al unei poveşti sfinte, presată
între paginile unei cărţi groase
de istorie.
acum îmi rămâne doar o fotografie
cu un trandafir la întâmplare, pe care
soarele ce l-ai purtat în piept
cât ai putut
a pictat un univers întreg de culoare
şi cel mai nepreţuit dar:
seminţe mici, nevăzute
din lumina ta, care au avut timp
să prindă rădăcină
în miezul umbrelor mele.
astăzi, plantez şi eu, modest,
câte o sămânţă
unde nu se aşteaptă nimeni,
cu lumină din lumina ta.
No comments:
Post a Comment