PAC!

îmi caut părinţi
care îşi caută eroi.

*

te rog, spune că muzica mea
e zgomot.

dizlocă-mi sufletul
din articulaţiile iubirii
şi stoarce-mi portativul
de cheia fericirii.

fă-mă film mut.

*

observ că mă fragmentez.

*

mă mir cu gura până la urechi, ca a unui clovn,
că mă fragmentez.

mă desfac ca o portocală
între degetele tale de dirijor - dar,
te rog, fii alergic la citrice!

*

eu nu creez
decât din resturi de lumină
scuipată-n silă de noaptea bolnavă.

eu crez
balaurul născut din spumă de
căpşuni
şi blestemul lui care mă ajunge
din urmă
până la a o mie una generaţie de eşec.

eu nu îmi creez
propria umbră
din fâşii rupte de stea.

eu crez
mama zână cu bagheta magică-n mână
care scrie, scrie
şi mă porecleşte
poezie

ca să-mi facă poftă de viaţă
zi de zi, cu linguriţa
sau, în unele ierni, cu biberonul.

*

observi
cât de puţin am savurat
observaţia simplă
a omului care nu caută
nici părinţi în străini, nici eroi în copii?

*

PAC!

îmi sparg
cântecul

de scoarţa unui copac
care eram, de fapt, chiar
eu când am renunţat la a fi eu.