bilanţ aproape prozaic

îmbrăţişările lui.
gelozie cu o urmă de zâmbet în colţul gurii.
conversaţii telefonice mai calde şi mai lungi
decât am sperat când formam numărul.
o victorie pe care nu mi-am asumat-o.
adolescenţă supurantă, spartă în faţa cuiva
care vorbeşte mereu despre cum să asculţi
şi nu ascultă niciodată.
teama, doamne, teama! de plumb. mă striveşte
dinăuntru. încerc să o vărs din vaza sfântă a corpului meu
în fiecare dimineaţă, dar cu ocazia fiecărui mâine
revine
ca un bumerang care te dă peste cap.
o inimă din cuarţ roz.
un salt uriaş peste prăpastia
dintre griji şi cuvânt.
cum se spune nu în 30 de zile
gratis, cu somatizări şi profesor
care vrea cu orice preţ să spuneţi da!"
oasele mamei pământ - ghips pentru lacrimile mele.
atâtea piese de puzzle ale supravieţuirii
pe care, văd eu, deja le-am pus la locurile lor!
atâtea lucruri învăţate! şi mai multe lucruri uitate.
şi cele mai multe lucruri trăite.
lecţia despre creativitate pe care am învăţat-o făcând-o pe proasta.
oameni noi.
oameni care nu m-ar putea şti mai bine sau iubi mai mult
nici dacă ne-am şti dinainte de începutul istoriei
sau dacă ne-am fi iubit mai mult ca orice.
oameni care au avut încredere în mine.
oameni care mi-au dăruit cadouri
şi oameni care mi-au dăruit ocazia de a dărui.
Macedonia. cinci zile cu soare şi sidef. suflet pus la dospit.
mulţi copaci bătrâni care îmi permit să mă reazăm de ei
în grădina lungă creşterii mele.
o durere care îmi lasă urme incurabile
şi aproape invizibile pentru ochiul liber, pe coardele vocale.
nu se mai ia. nu mi se ia moartea din poezie.
nu mi se dezlipeşte poezia din nări, să curgă într-o batistă de hârtie
şi să uit.
chiar dacă am petrecut prea mult scriind-o
tocmai ca să nu uit niciodată.
dorul neconsolat care îmi arde lumânarea vieţii.
dificultatea de a fi binevenită.
bucurie cu un mugure de lacrimă în colţul ochiului
şi îmbrăţişările lui.