in pumnul meu strans -
pamant care mi-a fost candva suflet.
ma zbat
ca un peste in colt de cer
cand in sfarsit observ
ca nu mai sunt in acvariu,
ca nu mai am nevoie de un acvariu
si pot sa zbor
pe raza unei emotii,
sa ma botez singura in roua,
sa-mi cant un imn nou
in fiecare dimineata.
tu ... m-ai tinut atata timp
intre petalele tale;
m-ai hranit cu nectar
pana am devenit dulce, mai dulce
decat stiusem inainte ca sunt
si-asa te-am iubit
pe tine, diabeticul meu
pana ni s-au contopit aurele
si-asa m-ai primit tu
cu bucurie in fosnetul frunzelor
pana am venit prea aproape.
am strigat la tine
ca suntem amandoi nascuti
din aceeasi lumina
iar acum vad doar curcubee intre noi;
curcubee care se termina in culoarea mortii
si ma indeamna sa imi strivesc singura
fructul inimii mele
sa nu cumva sa te doara
iubirea mea in coltul tulpinii.
privesc cum imi pictez zilele
pana le fac nopti,
cum fur luna de pe panza
ca si cum ar fi diamant -
ma vad spanzurata
pentru inca un strop de acuarela
din viata ta
si tot nu stiu cum sa ma deschid
si sa las sa mi te scurgi printre degete
tu, dragul meu pamant
care mi-ai fost suflet.
No comments:
Post a Comment