Roua
începe
cu frigul.
Ne ştim
prin corpurile încordate
şi foile albe din noi
din care am construit ziduri
pentru că asediul
s-a întâmplat
cu adevărat.
Ne vedem
prin aceste ferestre murdare, cuvintele
în limbi care nu se lasă
domesticite.
Ne vedem!
Curăţăm termopanul
cu spumă de întrebări
şi răbdare.
Din inimile noastre
se întind mugurii,
o grădină către cealaltă
ne mişcăm uşor în lumina soarelui.
Din frig
ne facem picături de rouă
şi curgem
una spre cealaltă, fără grabă.
No comments:
Post a Comment